La patinoar

Imprumuta o pereche de patine si vino incoace!

Luasem patinele cu mine caci le foloseam in fiecare iar. Imi placea foarte mult iarna si gheata. Patinoarul nu era mare, dar destul cat sa ma faca sa imi pun patinele si sa ies pe gheata. Am dat doar o tura de-a lungul lui. Incepusem sa uit cum te simti atunci cand patinezi. Pauza fusese prea mare.

Mi-am luat o noua pereche de patine!In sfarsit!Cealalta pereche era prea veche, iar ca sa folosesc o pereche incaltata de zeci de picioare, mai bine nu! Le-am incaltat si m-am aruncat pe gheata. Nu ma laud, dar sunt o patinatoare destul de buna, am castigat si eu un concurs acolo. Am inceput cu niste miscari usoare, pentru incalzire. Apoi am inceput sa fac cateva piruete, chestii...

Nu stiu de ce venisem acolo, mai ales singur. Nu eram un bun patinator, dar mereu vrusesem sa patinez. Mi-am inchiriat niste patine si am iesit pe gheata. Era ceva lume si asta nu-mi placea pentru ca sigur aveam sa ma ciocnesc de ei. Am pornit. A fost okay la inceput, mi-a luat ceva pana m-am echilibrat. Tocmai cand ma gandeam ca nu era chiar asa greu sa patinezi, am intrat intr-o blonda.

Chiar cand incercam sa-mi iasa o pirueta, cineva a intrat in mine. Am alunecat, cazand pe spate, dar m-am ridicat repede in fund, uitamdu-ma la cel care m-a lovit. Era un tip, un japonez cu parul brunet si ochii albastrii. Mdah, eram obisnuita cu ei, in Europa sau America dai peste tot de ei. Nu prea stiam ce sa zic, asa ca nu am zis nimic.

Am ramas cateva secunde acolo jos.
-Au, la dracu...
M-am ridicat cu greu in picioare.
-Scuza-ma, n-am vrut.
Era destul de draguta blonda. Speram sa nu se supere si sa nu ma injure.
-Sunt cam nepriceput..., am continuat.
Ea parea destul de priceputa pentru ca se ridicase foarte repede. La naiba, ma durea fundul ca dracu, dar nu am vrut sa ma plang

-Nu-i nimic. Si eu am facut destul de multe tampenii primele dati pe gheata. Daca vrei, te pot ajuta. Nu ma laud, dar sunt destul de buna, i-am spus ridicandu-ma si intinzandu-i o mana. Deja incepusem sa vorbesc cam mult si asta era de rau, pentru ca de obicei oamenii se enerveaza cand turui intr-una

Mis e parea ca se cam lauda, dar nu-mi pasa, atata timp cat ma ajuta putin.
-Da, sigur, as vrea sa ma ajuti. Apropo, eu sunt Shiba, i-am spus, apucandu-i mana. Mi se pare foarte greu sa mergi pe gheata, sa patinezi si alte chestii de-astea. Nu-mi place sa alunec.

-Eu sunt Jennifer, dar poti sa-mi spui Jenny. Am inceput sa ii explic cum sa-si tina echilibrul, dar nu cred ca functiona prea mult. Mie mi se parea simplu sa ma tin, doar patinam de atata timp, dar el?Trebuie sa te simti mai usor, ca un fulg, i-am spus dandu-mi seama cum sa-l ajut

-Shiba, i-am spus
Sa ma simt ca un fulg. Da, sigur. Cum sa ma simt ca un fulg cand eu simteam ca alunecam?
-Nu cred ca merge treaba asta. Nu pot sa ma tin, alunec. Pot sa imi tin echilibrul cat de cat, dar nu prea pot sa patinez.
Se vedea ca era priceputa, dar eu eram varza, nu puteam sa fac nimic.

-Mi-a venit alta idee. Ia-ma de mana si incearca sa te tii dupa mine. L-am apucat de mana si am inceput sa patinez usor de tot. Se pare ca asta il ajuta, deoarece se descurca. Vezi?i-am spus continuand. Merge. Am asteptat sa vad ce zice, ca apoi sa ii dau drumul sa vad cum se descurca.

Parca aveam ceva mai multa siguranta. De fapt, era normal sa am mai multa siguranta, din moment ce ma tineam de cineva. Mereu ai mai multa siguranta cand te tii de cineva priceput.
-Mda, merge, dar doar pentru ca ma tin de tine. Sa nu-mi dai drumul, i-am spus.

-Mda, merge, dar doar pentru ca ma tin de tine. Sa nu-mi dai drumul,mi-a spus.
Eh, era bine ca mergea si asa. Am continuat sa patinez, gandidu-ma ca eram singura in aceasta statiune, fara nici un prieten. Nu prea stiam multe despre viata. Toata viata am fost tinuta intre patru pereti, doar cu cartile si familia.