Ganduri efemere...

Priveam spre cer,fara sa-mi misc catusi de putin capul. Stateam pe iarba,cu spatele usor arcuit,sprijinit de trunchiul lemnos al unuia dintre copaci. Imi era tot mai dor de Issa,si..tata. Desigur,aceleasi amintiri prafuite in lacasul mintii mele.
Mi-am strans genunchii la piept inchizand usor ochii,obosita. Nici nu trecura cateva clipe bune ca si i-am redeschis,luand usor intr'o mana o carte care se afla prin prejurul meu.Am deschis'o asezand'o pe genunchi, incepand sa citesc.