Plimbari

-Cassie!!! Ce naiba!! Nu glumi cu asa ceva!!!
Yume se uita in cotninuare cu ochii mari. Chiar nu intlegea ce e cu atitudinea ei. Acum doua minute era emo, iar acum in culmea fericirii. Si ce gluma! Cum sa glumesti cu leucemia? Cassie chiar nu era in toate mintile. O urmarea cu privirea incercand sa inteleaga ce se petrece.

-Ahh...dar nu glumesc...spuse ea cu voce sincera...vorbesc serios...acum cred ca intelegi de ce imi pierdeam echilibrul si asta...nu e vina mea...ce rost avea sa glumesc?spuse ea continuandu-si dansul...i'm so sick...sper ca acum veti mai vorbi cu mine...spuse ea speriata...apoi se aseza jos...parul ei roscat ii adia in bataia lina a vantului..

Yume ramase mut.Nu glumea. Parea foarte sincera. Se uita o vreme la ea fara sa scoata niciun sunet. "Leucemie...cum? e imposibil. Nu..n-are cum" isi zise in gand. De ce nu le-a spus mai devreme? Poate situatia era altfel.
-Aaa, Cassie, reusi sa zica intr-un final, de ce nu ne-ai psus mia devreme?

-Pentru ca nu vroiam sa ma credeti o viitoare moarta...de aia...ahh...am aruncat inelul...spuse ea vinovata...tinea mult la inelul acela...si il aruncase...acum nu il mai putea gasi...dar asta e...isi va gasi vesnicia in acest lac...vorbea singura...se uita la ei. Probabil o credeau o ciudata...nimeni nu mai vorbea de unul singur