Cinema

Aici se vor vedea filmele. Nu este un cinematograf in toata regula pentru ca este, totusi, intr-o tabara. Este un ecran destul de mare si sunt si scaune, dar nu e mare lucru.

Cassie, Shiba si Yume ajunsera la cinema. Pe un panou deasupra usii scria mare "My Bloody Valentine".
Yume citi numele filmului si inghiti in sec. Chiar nu-i placea cum suna. Regreta ca venise la film.
"Ce idiot pot fi...Cum sa vin la un film horror cand eu mor de frica? Ce greseala am facut!" gandi el si privi, in continuare, panoul.

Shiba il observa pe Yume. Inghitea in sec si se uita speriat la panou. Isi duse mana dupa gatul lui.
-Stai linistit, n-o sa ti se intample nimic. Chestiile alea nu sunt reale. Haide, trebuie sa fii curajos.
Shiba nu astepta raspunsul lui Yume. Il impinse pe Yume inauntru. Isi gasira toti trei niste locuri de unde sa poata vedea bine ecranul. Asteptara ceva timp pana sa inceapa filmul, dar intarzie.

Yume statea ca pe ace pe scaun. Se uita la SHiba care era foarte calm, la fel si Cassie. In sala nu erau mai mult de 10 persoane. Se gandea la salile de cinema din orasul lui, unde sonorul era dat la maxim. Nu merse niciodata la un film horror, doar la comedii, dar si atunci simteai ca ti se sparg timpanele. Nasol lucru. Stia bine ca personajele din film nu sunt reale.
-Daca o sa am cosmaruri, e vina ta!, ii zise lui Shiba.

Shiba incepu sa rada.
-Stai calm, n-o sa ai cosmaruri. Voi avea eu grija de asta.
Ii zambi provocator si incepu sa isi plimbe mana prin parul lui, privindu-l cu interes. Se apropie de el si ii dadu un sarut scurt, dar fu intrerupt de filmul care incepuse. Sonorul era dat mult prea tare.

Yume rasufla oarecum usurat. Se afunda in scaun cu mainile pregatite. Sonorul era dat foarte tare ceea ce-l enerva. Nu intelegea de ce trebuie sa dau asa de tare sonorul. NImeni nu e surd.Statea si privea ecranul. Inca din primele minute au fost parti horror. Yume isi puse rapid o mana la ochi, iar pe cealalta o duse la gura pentru a nu tipa. Se facea de cacao in fata tuturor.

Shiba privea filmul de parca nimic nu s-ar fi intamplat, de parca s-ar fi uitat la un documentar plictisitor. Nu casca, da ri observa pe Yume ca murea de frica. Isi duse mana dupa gatul lui si ii puse capul pe umarul lui.
-Nu-ti fie teama, ii sopti apoi. Nu sunt reali si nu-ti pot face niciun rau.
Il lipi de el mai tare decat era, desi manerul scaunului era ca incomod pentru Yume. Putea fi ridicat, totusi.

Cassie duse picioarele la piept. Nu se uita la cei doi, se holba la film. La o scena sangeroasa, tipa.
-Ahhh!!!nu mai vreau!spuse ea punandu-si mainile la ochi. Pentru ea era ok sa fi speriata, doar era fata, nu? Nu isi dadu seama ca mai era lumea in sala. Credea ca erau doar ei trei: Shiba, Yume si ea

Shiba o privi mirat si putin nervos.
-Taci din gura! Il sperii pe Yume! se incrunta el.
Ii placea sa il protejeze pe Yume. Ii placea sa faac pe dadaca si sa aiba grija de el. Yume i se parea asa de dragalas, ar fi vrut sa il stranga in brate tot timpul. I se parea fragil, firav, de aceea ii si placea sa il protejeze. In plus, avea sentimente puternice fata de el. Nu ar fi vrut niciodata sa il vada ranit sau suferind.

Yume ridica manerul scaunului si se uita la film. Avea capul pe umarul lui Shiba. Se simtea mai in siguranta, dar parea un las.
"De ce trebuie sa fiu asa fricos??" se intreba el.
Desi Shiba ii spuse ca nu se va intampla nimic, ii era tot frica. Stia si el ca nu erau reali. Isi pouse in continuare mainile la ochi,iar cand o azui pe Cassie ca tipa isi zise" Macar nu sunt sigurul caruia ii e frica"

Shiba il observa pe Yume ca isi pusese mainile la ochi.
-Yume, vrei sa mergem afara? intreba el in soapta.
Shiba mai vazuse filmul, oricum, iar daca Yume nu putea sa reziste, el nu il putea obliga sa se uite. Era ingrijorat, nu voia ca Yume sa aiba cosmaruri. Chiar daca nu erau reali, Shiba voia ca Yume sa fie in totalitate, fericit.

"Lasule!" Cuvantul asta ii aparu brusc in minte. Se uita la Shiba care para foarte relaxat. Mereu se simtea in siguranta alaturi de el. Se gandi putin apoi ii raspunse
-B...bine. Sa mergem, dar nu se supara Cassie? l-a intrebat nesigur.
N-a mai vrut sa vada nici macar o secventa din film. I se parea al naibii de infricosator, iar sonorul iti crea o stare de groaza.

Shiba nu ii raspunse lui Yume si il trase afara. Acum erau in fata usii, Shiba sprijinindu-se de un perete.
-Yume, nu trebuie sa-ti fie frica, ii spuse el, plimbandu-si mana prin parul lui blond.
Apoi ii mangaie obrazul si il trase delicat spre el.
-Stii foarte bine ca nu o sa iti faca nimeni nimic. Mai ales cat timp sunt eu aici, ii zambi Shiba.
Se apropie de el si il saruta brusc. Mereu simtea nevoia de a-l saruta.

Yume ii raspunse la sarut apoi rasufla usurat.
-Stiu ca nu patesc nimic, doar ca imi este frica. Nu stiu cum pot trece peste asta.
Brusc, il imbratisa pe Shiba cat putu el de tare. Era fericit. Shiba mereu avea grija de el.
-Multumesc pentru tot Shiba. Esti tot ce aveam nevoie, ii spuse sincer.

Shiba tresari. Nu auzea des asemenea cuvinte. Nu ii spusese nimeni niciodata ca tine la el su ca are nevoie de el. Doar ii cerea chestii. Inainte se simtea sigur pe el, dar acum Yume il inmuiase cu acea imbratisare. Era emotionat si tensionat. Il imbratisa si el si isi scufunda capul in umrul lui Yume. Nu el ar fi trebuit sa faca asta, el era acolo ca sa il incurajeze pe Yume, dar a sfarsit prin a fi el tipul cel moale.
-N-ai pentru ce, iubitule, ii sopti.

Yume ii dadu drumul si se uita la el. Avea un zambet larg pe fata. Isi puse mainile pe fata lui, se ridica pe varfuri si il saruta. Inima incepu sa ii bata cu putere. Acum se putea numi o persoana norocoasa. Il gasise pe Shiba care ii aducea fericirea. Il proteja, ceea ce parintii lui n-au facut, il sfatuia, si il iubea. Era mereu sincer cu el si incerca sa-l faca sa gandeasca altfel. Chiar era tot ce avea nevoie. Se bucura, in sfarsit, de viata.

Shiba se simtea dezorientat. Nu stia ce sa faca. Se temea de faptul ca devenise prea moale. Nu era obisnuit sa fie asa. Ii raspunse lui Yume la sarut, inca imbratisandu-l. Shiba era un sentimental, dar nu arata nimanui. Totusi, Yume reusise sa il inmoaie. Privindu-l fix in ochi, ii sopti:
-Te iubesc.

Yume zambi cald si il privi. Inima inca ii batea cu putere. Era destul de sensibil si mereu punea tot al suflet. Acum Yume se simtea mai puternic.
-Si eu te iubesc, ii raspunse Yume emotionat. Il saruta din nou si il stranse in brate. Vroia ca acel moment sa nu se mai termine niciodata.

Shiba isi dadu, intr-un final, seama ca inauntru rula un film, totusi.
-Hey, cred ca ar trebui sa mergem inauntru. Poti?
Daca Yume nu ar fi vrut sa mearga, Shiba nu l-ar fi obligat. Nu voia sa faca nimic din ce nu ii placea lui Yume. Voia sa fie mereu fericit. Totusi, stia ca ar fi fost mult mai bine pentru Yume sa isi infrunte temerile. Nu putea trai cu ele toata viata.

Yume nu mai zambi si se uita serios la el.
-Am vrut sa ma uit la un film horror, ma uit pana la capat, i-a spus hotarat.
L-a luat pe Shiba de mana si au intrat in cinema. S-au asezat pe locurile lor . Yume incerca sa nu-si mai duca mainile la ochi. Reusi de cateva ori. Primul pas...