Bucataria

Let's eat something!

Muream de foame. M-am dus direct la bucatarie in speranta ca cineva va fi acolo pentru a-mi pregati de mancare. Nu-mi faceam totusi probleme. Stiam sa gatesc. Neinspirata a fost ideea de a nu-mi lua nici macar un sandwish. Cand am intrat in bucatarie era doar o femeie trecuta de 40 de ani ce gatea.

Dupa un drum lung si obositor mi-am zis ca sosise timpul sa mananc si eu ceva. Ma simtea aiurea. Ce naiba cautam in tabara asta? Am intrat in bucatarie. Nu era nimeni. Cu atat mai bine pentru mine. NU aveam sa atrag priviri asupra mea. Cand m-am indreptat spre locul de unde trebuia sa-mi iau mancarea am vazut o tipa. Bine. Nu eram singur.

Am facut o plecaciune in fata femeii dupa ce-mi luasem tava.
- Saru-mana. Imi puteti da ceva bun si cald de mancare? Sa stiti ca nu fac mofturi. Poate fi orice.
Bucatareasa a zambit, spunandu-mi "ti-e chiar iti e foame. am dreptate?" Eu i-am zambit la randul meu.

Dupa ce a plecat tipa din fata mea am mers si i-am cerut bucataresei mancarea. S-a uitat serioasa la mine si m-a studiat din cap pana-n picioare, apoi a ridicat o spranceana si mi-a zis:
-Nu sunteti cam mare sa veniti in tabara?
Cand am auzit ce mi-a spus mi s-a ridicat tensiunea. Ce treaba aeva ea cu mine?
-Nu, i-am raspuns serios. Mancarea.
Mi-a pus mancarea intr-o farfurie, apoi am plecat la o masa. M-am asezat nervos pe scaun si am privit farfuria cu mancare. Parca imi pierise toata pofta de mancare.

O portie buna era tot ce aveam nevoie! Ciufulit si mort de foame! Stomacul tipa dupa hrana. Am intrat si am asteptat la rand. Cand am ajuns aproape am luat tot ce era acolo.Paream un emo, de care bucatareasa cand m-a vazut s-a speriat rau!
- Da ce ai patit? ma intrabat parca vazuse o fantoma.
-Nu intrebati doar mancarea va rog!
Apoi m-am asezat la prima masa incepand cu un copan.

M-am ridicat de la masa la care ma pusesem initial si m-am dus la masa barbatului. Am plimbat usor tava pe masa pana ce a ajuns in dreptul lui. M-am asezat, dar nu am schitat niciun zambet, nimic. Mi se parea diferit de ceilalti. Er matur.
- Buna... esti nou?

Mi-am ridicat privirea spre tipa care se asezate in fata mea.
-Hei..., da, sunt nou. Si tu?
Toata lumea intra in vorba cu mine. Chiar asa de sociabil paream? NU eram deloc sociabil. De fapt, nu vroiam sa fiu. Preferam sa stau la locul meu si sa privesc totul fara sa ma bag.

Am dat afirmativ din cap, zambind sec.
- Sunt de 5 minute aici si deja mi s-a luat de tabara asta.
Am privit in sictir mancarea. Imi era atat de foame incat am acceptat sa mananc acele porcari din farfuria mea. Singurele chestii bune erau copanele.

Dupa ce mi-am terminat portia m-am dus inapoi la "domnisoara" draguta sa o intreb ceva.
-Ya! Cumva aclool exista pe aici?
Zic intinzand farfuriile si dandu-mi parul de pe fata pe spate.Inca imi mai amintesc prima oara cand am fost silit sa ma imbat acum voiam sa o fac de capul meu.

-Nu esti singura.
Am inceput sa invart furculita in mancare. Nu aveam chef sa mananc. Imi pierise cheful. Ma enervau intrebarle de genul :cati ani ai? sau nu esti prea mare pentru asta? Nu intelegeamc are era problema lor. Toti se legau de mine. Nu e de mirare ca nu imi plac oamenii. Ma rog, imi placeau, dar trebuia sa-i cunosc pentru a ma deschide fata de ei.

Din fericire avea si ceva alcol pe acolo l-am luat si cand m-am intors surpriza doi dintre favoriti mei! Am asteptat pana cand tipa sa ma observe. M-am pus din nou la masa cu fata spre ea yeonwoo era cu spatele la mine drep sa spun era mai bine caci el era mai tafnos decat ea.

L-am zarit pe Hyun la masa de alaturi. Doar am ridicat mana mai sus ca sa il salut. Apoi mi-am intors privirea spre barbat. Imi parea extrem de cunoscut.
- Cumva esti actor?
Am intrebat cu o usoara ezitare. Stiam ca probabil nu-i pacea sa fie luat la intrebari, cum nici mie nu-mi placea de altfel.

In sfarsit ma observase... si inainte sa ridic mana mda apoi ma ingorase.. "Ce viata pe mine! Cine nu ma invidiaza?? Cine nu vrea sa fie ca si mine? Chiar merita situatia sa beau! Adica hei nu observa nici macar ca sunt intr-o depresie totala? Mda si eu care am fost asa dragut cu ea...si chiar voiam sa o ajut?" Apoi am turnat berea pe gat.

A ezitat cand m-a intrebat daca eram actor. Ma surprinse faptul ca ghicise.
-Da, sunt. De ce intrebi?
Probabil ma vazuse pe la teatru. Cine stie.
Atata m-am jucat cu mancarea aia pana s-a racit. Atunci mi se facuse foame, dar nu am mai indraznit sa mananc. Uram mancarea rece.

Am inceput sa pocnesc din degete, in incercarea mea nereusita de a-mi aminti. Apoi am invins lapsusul si am izbucnit.
- Ai jucat intr-un serial, "Furtuna la palat". Am dreptate? Scuze daca ma bag in viata ta personala. Nu obisnuiesc sa fac asta pentru ca nu-mi place ca altii sa faca astfel.