Barul

Haideti la o ciocolata calda sau... la o bere!

Ajunsesem cu Jenny la bar. Nu ma simteam foarte confortabil, dar m-am gandit sa incerc sau macar sa ma prefac ca ma simt bine. Nu vroiam sa ii induc si eu o stare de indispunere.
-Cum vrei ciocolata? am intrebat-o, incercand sa folosesc un ton bine dispus. Chiar avaem chef de o ciocolata calda. De fapt, nu. Avaem chef sa fumez. Mi-am scos o tigara si mi-am aprins-o.

Deja incepuse starea mea de depresie. Aveam cam o data pe saptamana aceste stari. Probabil din cauza bolii de care am suferit acum doi ani. Am lasat capul in jos si nu am mai zis nimic. Nu prea mai aveam pofta de ciocolata, dar incercam sa nu il fac sa se simta prost dupa ce l-am invitat chiar eu.

Nu imi raspunsese. Nu parea deloc bine dispusa si speram sa nu fie din vina mea.
-Jenny?
Nu parea deloc in apele ei, speram sa nu fie nimic grav. ma itnrebam daca nu ma invitase la bar ca sa imi spuna ce avea pe suflet sau ceva. Acceptam chestiile astea, eram un bun ascultator.
-S-a intamplat ceva?

-Ah, nu!i-am spus fara sa ridic privirea. Scuza-ma un moment!i-am spus ridicandu-ma si darmand scaunul. Mi-am dus mainele la cap si am fugit plangand in baie. Insa nu am intrat, am ramas in genunchi pe hol, in umbra, fara sa ma vada careva. Imi venea in minte numai amintiri socante, tragice, unele chiar de la televizor

Jenny a fugit pur si simplu. M-a socat. Chiar se intamplase ceva, probabil ceva foarte grav. Eram ingrijorat. M-am dus dupa ea. NU stiam unde era, trebuia s-o caut, dar pariam ca era in baie. De obicei acolos e duc fetele ca sa planga. Totusi, imi era rusine sa intru. Dar am vazut-o la usa si m-am dus la ea.