Abstract life

-Aha, am facut curios.
M-am uitat atent la el. Parea sa ezite si nu era foarte sigur pe ce urma sa spuna. Tot vroaim sa-i fac jocul.
-Bruneta cu ochi caprui zici? Si inalta! Ai lipci la fete nu gluma. Si unde ai cunoscut-o? Povesteste-mi tot.
Eram curios ce avea sa-mi spuna.

Eram MORT! Unde am cunoscut-o!?? Sa-i spun TOT?
-Pei vezi tu... am cunoscut-o... in...in Seul,la..la.. un bal, si.. si am dansat cu ea,...apoi am schimbat numarul de telefon? Apoi...asta e cum ne-am intalnit!
Am izbucnit eu in speranta ca nu va mai cere si alte detalii.Apoi inghitind in sec.

Mi-am incrucisat din nou bratele la piept. Era clar ca mintea. Ma rog, nu o luam ca pe o minciuna. Imi placea cum se balbaia. Ma amuza. Nu stiu de ce nu a vrut sa spuna adevarul. Probabil ii era teama ca voi rade de el.
-In Seul... am zis ganditor. Ia stai! Ce bal?
Stiam ca il voi prinde cu asta.

Am respirat usurat crezand ca ma va intreba alte lucruri mult mai intime sau despre sarut?
-A pei un bal de clasa a 9a eu de cand ma stiu, bine nici chiar de atunci am locuit in doua orase pana la 7 ani in Busan iar de atunci pana acum in Seul cu bunicii...
Supusesem pe jumate adevarul asa ca nu ma mai balbaisem din nou.

M-am tras scaunul si mai aproape de el si l-am privit patrunzator, apoi i-am tras doua coate.
-Si primul sarut cum a fost? Haide, trbeuie sa te mandresti cu asta.
In acel moment nici eu nu mai stiam daca jucam teatru sau nu, dar cred ca o faceam. Ma uitam la el curios. Imi placea sa-l vad cum isi stoarce creierii.

Speram ca filmele sa ma poata scoate din aceasta incurcatura, io mai jucasem doar in unul dar nu era nici un sarut m-am gandit la saruturile pe care le vazusem in alte filme.
-Pei a fost ca la toti cei care au parte de primul sarut.
Incepuse sa mi se faca cald nici nu stiam ce sa mai mint stiam ca o sa ma impiedit in minciuni ca de obicei.

Am chicotit. Am observat ca a devenit tensionat si mi-am zis sa las teatrul la o parte.
-Calmeaza-te. Am vrut sa te tachinez putin. NU o lua ca pe ceva personal.
Din cate imi aminteam eu, primul meu sarut nu a fost prea reusit si asta din cauza ca am fost prea serios. Oricum, nu-mi pasa de asta. Niciodata nu mi-a pasat.

Acum chiar ma bucurasem ca nu ii spusesem adevarul pentru ca sigur ar fi facut misto de mine.
-Dar sunt chiar foarte calm n-am nimic. Si cum vine asta sa ma tachinezi? Ceva personal?
Apoi mi-am tras un pic de gulerul tricoului ca sa mai intre ceva aer si sa ma linistesc.

-Hmm, totusi imi ascunzi ceva. Simt asta. Ti-e frica ca voi face misto de tine, nu? Stiam eu. Oricum e in reguala daca nu-mi zic. Nu te fortez.
Ii studiam toate gesturile. Ceva nu era in regula cu el. Probabil ca nu se simtea bine imn prezenta mea.
-Eu am sa plec. Nu vreau s a te intimidez.

-Sunt doar niste lucruri pe care nu le pot spune tuturor! Niste lucruri personale si doar nu o sa merg tipand peste tot ce mi s-a intamplat mie..Si nu ma intimidezi suport destul de bine tachinaturile tale adica asa cred...
Desi eram trist pentru ca nu voiam sa spun sa-mi amintesc dar in acelasi timp simteam ca trebuie sa ma descarc.

-Ehm, calmeaza-te. NU et-a obligat nimeni sa-mi spui ceva c enu vrei. Eu ti-am zis doar ce am vazut.
M-am ridicat de pe scaun si mi-am aranjaat tricoul.
-Nu cred ca-mi suporti tachinarile. Nimeni nu mi le suporta.
Apropo, ai niste greseli la pictura.

Am astept pana cant a terminat de spus ce avea de spus.
-Aha inteleg,eu zic ca reusesc sa suport orice ai incerca sa spui si stiu ca nu e perfect insa nici nu l-am terminat si nu am vrut sa fie perfect pentru ca nimeni si nimic nu e perfect!Dar totusi sunt curios care sunt acele greseli..
Am ramas atintit cu ochii spre el asteptam sa imi zica ce era in neregula.

Am ramas mut. Luase atitutide.
-Acolo trebuia sa pui alta nuanta de verde. Cele doua nuante sunt cm la fel, air de la distanta par aceeasi culoare. Plus ca negru acela intre culorile alea deschide par cam nasol. In rest e in regula.
Nu vroiam sa ma cert cu el. Mi-am amintit motivul pentru care am mers acolo. Mi-am pastrat calmul si am asteptat c si el sa se calmeze.

L-am privit din perspectiva lu.
-Da ai dreptate, o sa incerc sa il rectific nu stiu sigur cand dar o voi face. Mai ai si altceva de spus?
Incercam sa nu mai fiu tipul entusiast, naiv, foarte sensibil si total desprins de realitate, oarecum traiam intr-o lume limitata o lume pentru mine?

Atitudinea lui incepea sa ma enerveze. Vroia sa para ceea ce nu era.
-Hyunjung, nu incerca sa fii ceea ce nu esti. Stiu ca nu esti asa serios precum te crezi acum. Oricum, daca vrei sa stii adevarul, amm venit sa te vad pentru a-mi cere scuze, dar mai au rost? Oricum nu mi le accepti.
I-am intors spatele si m-am intreptat spre iesire. MA interbam daca avea sa ma opreasca sau nu.

Am ramas uimit asa il stiam eu pe hyung hehe eram din nou fericit si din nou in patima vietii mele. Nu voiam sa il enervez atat de tare. M-am dus inainte lui nu puteam sa-l las sa plece asa aiurea.
-Pentru ce ai venit sa imi ceri scuze?? Si poate ca *fata inocenta* or sa fie acceptate..
Apoi am asteptat sa vad ce rasppuns imi da.

M-am uitat superior la el. Din nou aveam chef sa joc etatru.
-Mda.. Scuze pentru ca am vorbit urat atunci cu tine. Stii tu. Cand am dat acel "spectacol", am zis.
Am mai inaintat cativa pasi.
-Acum daca ma scuzi...

Eram chiar mandru de el nu credeam ca o va face chiar ma luase prin srprindere l-am apucat de mana apoi capul i se afla intre cele doua maini ale mele era sa il sarut insa m-am oprit si l-am sarutat pe obraz eram in extaz, atat de fericit incat as fi putut sa ies prin tavan.
-Scuze acceptate!!

Am zambit. Mi-am dat seama ca nu era chiar asa de greu sa-ti ceri scuze.
-Mersi amice.
Nu aveam de gand sa-mi cer scuze prea curand. Pentru mine nu erau foarte importante.

Se parea ca descoperise ceva nou si eram foarte manduru de asta mai ales daca contribuisem si eu cu ceva. Apoi am tipat..
-Imbatisare frateasca!!!!!
Apoi l-am starns tare in brate bucurandu-me de clipele in care ne intelegeam si noi caci erau cam putine asa ca "profita cat poti".

Asa de tare m-a strans ca abia am mai putut respira. In mod nromal l-as fi dat la o parte, dar in acel moment n-am facut-o. L-am lasat sa ma imbratiseze, chair daca eu nu o faceam. Nu ma simteam in stare sa o fac.
-Aaa... N-am aer.

M-am dezlipit de el cand mi-am dat seama ca il stransesem prea tare si ca nu mai avea aer.
-Scuza-ma nu am vrut sa te strang asa tare doar ca am fost prea entuziasmat si am reactionat fara sa ma gandesc.
Am pus o fata de catelus bleg si nevinovat.