Soricel de biblioteca?

Am fixat un punct din podea si am oftat adanc. Amintirile au inceput sa mi se deruleze in minte. Pareau fictive. Ca si cum nu ar fi fost.
- Acum zece ani am cunoscut un baiat. Eram mica si prostanaca, dar s-a indragostit totusi de mine iar eu de el. Povestea noastra de iubire a facut o pauza de 8 ani. Ne-am reintalnit si eram la fel de indragostiti unul de celalalt. Am hotarat sa ne casatorim. Imi daruise un inel splendid. Dar apoi... ne-am despartit. A plecat fara sa-mi dea un motiv.

Am ascultat cu mare atentie povestea parca ar fi fost desprinsa dintr-o drama ce o vezi la televizor. Apoi am continuat cu o voce blanda.
- Adica prin tea parasit vrei sa spui ca te-a parasit adica a plecat cu alta sau pur si simplu a plecat sau a plecat dintre noi?
Parca ma afectase si pe mine, defapt hey m-am bagat si eu in povestea asta.

- Ma refer ca a plecat pur si simplu.
La faza aceasta minteam. Vroiam doar sa aflu ce mesaj lasase. Daca i-as fi spus ca e mort probabil renunta sa ma mai ajute. Ar fi spus ca e o pierdere totala de vreme si ca din moment ce a murit nu ar mai avea rost.

Ma gandeam daca tot a fost asa de .. de nesimtit asa lipsit de inima oare de ce voia sa se raneasca mai mult?
-Pei daca a luat o decizie atat de lipsita de gandire atunci de ce mai cauti? Te raneste mai mult! Nu cred ca e o idee atat de buna sa mai cauti acel bilet...