It's show time!

Shiba ma provocase in urma cu acteva zile si am decis sa le arat cine e sefu'. AM intrat in sala de arte. M-am asigurat ca nue ra nimeni. In celalat capat al salii era o scena mare, chiar foarte mare. Am urcat pe ea. Aveam suficient loc pentru interpretarea mea. Pe margine am vazut niste dulapuri. Am deshis usile. Erau pline cu chestii pentru decor.Am scos cateva lucruri de acolo si le-am asezat pe scena. Intr-un dulap erau nsite costume. Dotata tabara, nu gluma. Am scos un costum si l-am imbracat. Imi era cam mic, dar era bun pentur personajul pe care il voi interpreta. Dupa ce am terminat cu aranjatul si repetitia am asteptat. Nu stia nimeni de planul meu. Nu aveam cum sa stie ca eram acolo sii asteptam. M-am gandit sa lipesc pe usa de la intrate un anunt. Si exact asa am facut. Am asteptat ceva pana sa apara cineva.

Mergeam pe hol, cand mi-a atras atentia un afis pe care nu-l mai vazusem. M-am uitat putin pe el si am citit. Yeon Woo avae de gand sa interpreteze. Da, il convinsesem! Am intrat in sala de arte si l-am vazut pe Yeon Woo pe scena imbracat intr-un costum bizar, probabil un personaj dintr-o poveste. I-am zambit si m-am asezat pe un scaun din fata scenei.

Intr-un final a intrat Shiba. M-am uitat la el. Mi-a zambit, apoi s-a asezat pe un scaun. Nu aveam de agnd sa interpretez doar pentr el. Trebuia sa mai vina lume. NU avea rost sa interpretez doar pentur el. Nu=mi placea sa interpretez doar pentru o singura persoana.
-Ma bucur ca ai venit, am zis serios. Nu ma asteptam sa vina cineva.

-De ce nu? Toata lumea vrea sa te vada jucand.
Mi-am tras o palma in minte cand am spus asta. De fapt, nu anuntasem pe nimeni ca Yeon Woo era actor, nici ca era posibil sa joace sau ceva. Absolut nimic. Avae sa isi dea seama mai mult ca sigur ca fusese mana mea. De fapt, nu o facusem intentionat, pur si simplu uitasem. Bine, nu uitasem, motivasem cu faptul ca mi-era lene sa le spun.
-Si... ce mai astepti?

-Cum adica ce mai astept? Spectatori. Nu interpretez doar pentru tine.
Nici gand sa fac asta. Stiam ca va dura mult pana cor aparea si ceilalti. Nu toti erau pasionati de arta. M-am asezat pe jos. Deja ma dureau piciaorele.
-Tu de ce ai venit?

-Ca sa te vad, bineinteles. Eu te-am provocat, eu am vrut sa te vad. Era logic sa vin. Dar... daca ceilalti nu vin? Nu-mi arati deloc? l-am intrebat rugator.
La naiba, trebuia sa ma opresc sa ii mai vorbesc asa. Nu vroiam sa afle ca ma atragea. Nu stiu ce ma atragea, niciodata nu mi-au placut persoanele ca el, dar el imi placae, nu stiu de ce.
-Ar fi pacat...

Am primit un rol pentru un film "Boys before flowers" si am decis sa repet pentru el desi ne asemanam foarte mult, si trecusem prin multe lucruri asemanatoare cu ale persoanjului. Am deschis usa si m-am orit in prag cu scenariu cu tot deja erau inauntru Shiba si Yeonwoo.

Am descoperit sala de arte unde era un casting pentru o scena de teatru- Romeo si Julieta. Foarte frumos. Speram sa obtin rolul, asa ca am intrat. In sala erau cei 3 muschetari, adica cei trei din cabana.
-Hei!Stiti cumva unde este castingul pentru "Romeo si Julieta"?i-am intrebat cam nepoliticos, intrerupandu-i.

-Mda.... M-ai provocat intr-un domeniu in care era foarte greu sa refuz.
A inceput sa se roage de mine. Ave ao fata de catel bleg si ma amzua asta, dar nu puteam sa-i arat.
-Ce ar fi pacat? Daca nu ijoc azi voi juca maine. Tot acolo ajungem.
Mi-am indreptat privirea spre usa. In prag statea Hyunjung. Deci venea lumea intr-un final. Dupa Hyunjung a intrat tipa blonda.
-Nu e niciun casting aici, am zis serios. Ia loc daca vrei.

-Huh? Nu e? Dar pe usa scrie ca este. In fine. Si de ce sa iau loc? Nu mai conteaza. Eu sunt Jennifer, dar spune-mi Jenn sau Jenny, i-am spus apropiindu-ma si intinzandu-i mana. Si de ce sunt toti adunati aici? E vreun spectacol sau ceva?am inceput eu sa turui intr-una. Speram ca tipul nu este vreun mutulica sau vreun laudaros smecher.

Am ramas inca in pragul usii eram cam nedumerit. oare ce se intampla aici?
-AA.. Ma lamuriti si pe mine ce se intampla aici? Cum adica spectatori...
Incepusem sa fiu mai retras si mai rezervat.. Nu stiam ca voi da buzna peste altcineva.. Si tocmai ei doi plus blonda ce venise dupa mine.

M-am ridicat in picioare.
-Of, Doamne! Yeon Woo este actor si va interpreta pentru noi toti pentru ca l-am provocat eu sa interpreteze! Nu e niciun casting, este doar Yeon Woo care va interpreta! Acum luati loc!
Mai vroiam sa zic "si tineti-va gura", dar m-am gandit ca nu trebuia sa fiu asa de nepoliticos.

=Pe usa scria ca are loc un spectacol. Fie.
Tipa s-a apropiat de mine si s-a prezentat.
-Yeon Woo, i-am rapuns intinzandu-i mana. Daca vrei sa vezi piesa stai jos.
M-am ridicat si am mers pe mijlocul scenei. Am inspirat adanc.
-Mai trebuie sa vina cineva?

M-am dat sa vad daca intradevar scria si avea dreptate! Am hotarat sa raman sa vad cat de bun este hyung la actorie. Asa ca am luat un loc pe ultimul rand asteptand sa inceapa si privind replicile mele din filmul care acceptasem sa particip dar care va fi filmat pe timp de primavara.

M-am asezat pe un scaun, langa Shiba evident, fiind singurul cunoscut. Imi veneam sa pun o mie de intrebari, dar nu cred ca vroiam sa-l vad cum imi da una in cap. Ma rog, asta ar fi fost atitudinea mea daca as fi fost in locul lui. Asteptam ca Yeon sa inceapa. Ma gandeam ca va incepe cu "Ladies and gentlemen, i'll present...". Ce minte stupida aveam!

Dupa ce toata lumea si-a ocupat locul am icneput. Am interpretat o secventa dintr-o piesa de teatru despre oamenii de la palatul regal din secolul 18. Interpetasem mai multe personaje, fiecaruia dandu-i alta atitudine. Cel mai mult mi-a placut personajul serios, care era exact ca si mine. Spunem replicile cu claritate si foarte tare. Nu vroiam sa nu se intelega ceva. M-am uitat la otit. Se uitau fix la mine.

Era destul de bun la teatru, presupun ca si eu puteam fi la fel de bun nu era mare diferanta intre actori de teatru si actori de cinematografe nu? Drep sa spun imi aducea aminte de filmele istorice si de povestile bunicului, aveam o imaginatie bogata si deja mi-l imaginam cu haine si tot ce mai era.

Yeon Woo era foarte bun la actorie, intr-adevar. Chiar meritase sa vin sa vad spectacolul. Stia foarte bine sa joace, imi placea cum interpreta rolurile, dar cel mai mult mi-a placut cum l-a jucat pe cel serios. bineinteles, asta pentru ca era la fel ca el. Ma uitam zambind la el.

Tipul ala chiar era bun. Am observat ca si Shiba zambea. Avea talent pur, si nu cred ca muncise prea mult pentru a deveni profesionist. Sau cel putin asa credeam eu. E bine ca nimerisem aici. Nu mi-am mai irosit dupa-amiaza prost, facand cine stie ce prostie.

-Si cei puternici vor muri intr-un final! La fel ca si mine! Cu zambetul pe buze, am zis, apoi am cazut pe jos.
Evident acela a fost sfarsitul personajului serios, adica a personajului principal si , in acelasi timp, al piesei interpretarii mele.
M-am ridicat si am facut o plecaciune. Toti se utiau la mine. M-am gandit sa mai interpretez ceva pentru ei, dar am asteptat sa vad daca ei mai doresc. Nu vroiam sai plictisesc.

Am inceput sa aplaud. Imi placuse interpretarea. Tipul imi facuse si mie pofta sa urc pe scena si sa fac ceva, dar nu cred ca era prea politicos din partea mea sa fac asta. Era timpul lui si nu vroiam sa il stric. Nici mie nu mi-ar fi placut asa ceva.

Am inceput sa aplaud ramanand fix cu ochii pe spatarul scaunului din fata mea. Era profesionist nu incapea vorba! Dar eu ma descurajam sa mai urc azi sau zilele urmatoare pe scena cu toate ca as fi facut un specatacol destul de dragut cu cantece si ce mai era.

Jenny si Hyunjung m-au aplaudat. Am zambit si am facut inca o plecaiune. Shiba inca nu reactionase. Ma gandeam ca, probabil, nu l-am imrpesionat.
-Multumesc, nu a fost cine stie ce.
Cei doi pareau foarte incantati. Eu, in schimb, eram la fel ca si inainte. Tot acolo eram si daca jucam si daca nu.

M-am ridicat si am aplaudat si eu.
-Bravo, Yeon Woo!
Chiar fusese bun, imi placuse foarte mult felul in care jucase.
-Esti foarte bun! i-am strigat.
Tipul fusese un geniu. De fapt, asa mi se paruse mie. Toti ne-am ridicat in picioare si l-am aplaudat, eram faorte incantati de el, dar el nu schita niciun gest, fata lui ramanea la fel de serioasa. Isi pastra misterul.

Am mai facut o plecaciune cand a aplaudat si SHiba. DIntre toti el mi s-a parut cel mia incantat. Am zambit scurt.
-Multumesc, dar nu merit toate laudele astea.
Nu am jucat nimic greu. Oricine ar fi putut interpreta ceea ce am facut eu. Era o secventaa banala dintr-o piesa banala de teatru.