It's show time!

Ma uitam nervos la cei doi. Simteam cum ceva ma apasa pe creiee.
-Ce dracu! am explodat. Puteti sa nu va mai certati? Va purtati copilareste.
De ce imi bateam capul? Se puteau certa cat vroiau din partea mea.
-M-am saturat de voi, le-am zis si m-am indreptat spre iesire. Nu mai aveam chef sa-i vad. Se certau ca idiotii din orice.

M-am demachiat de tot fardul si ce mai aveam pe mine. Nu am mai aveam ce spune sau ce schita! Mai bine ar fi daca as pleca si eu pentru ca oricum nu mai aveam ce face pe aici, cheful de interpretare s-a evaporat. Asa ca mi-am luat scenariul si am iesit val vartej pe usa, ma duruse...

Inainte sa ies din sala, l-am vazut pe Hyunjung trecand val-vartej pe langa mine. Nu i-am zis nimic. M-am asezat pe scaunul de langa usa si am stat acolo privind fix scena. Niciodata nu am fost jignit asa ca atunci. M-am simtit umilit. Am fost umilit in fata a doua persoane. Paote pentru unii este o chestie minra, dar pentru mine era ceva grav. Probail ac Hyunjung nu si-a dat seama ce facuse, dar important e ca a facut-o.

Nu mai era niciun scaun, asa ca m-am multumit sa ma sprijin de perete.
-Imi pare rau, i-am spus, ca am reactionat asa. Doar ca... stii tu... Te imbratisa. Si stiu de ce in stare tipul asta. E ciudat si imprevizibil si nu-i pot permite sa te imbratiseze asa. Scuze...

M-am uitat la el. Hyunjung nu ma imbratisase, a vrut sa-l lovesc.
-Nu m=-a imbratisat. Incearca sa nu mai reactionezi asa. Te porti copilareste.
Mi-am incucisat bratele la piept si priveam din nou, fix, scena.Era asa de deprimant sa o vad goala, fara nimic pe ea.