Relaxare...

Am simtit ca cineva mi-a atins mana, dar nu a durat mult pentru ca si-a retras repede mana. Stiam ca era Shiba. Acum imi dadea de inteles si faceam legatura. M-am gandit sa ma joc ptuin cu el. Doar eram actor.
-Ce naiba te-a apucat? am strigat enervat, ridicandu-ma de pe bancheta. Nu esti intreg la cap?

Da, eram sigur ca asta avea sa faca. Am inchis ochii si am strans din pleoape. Imi venea sa intru in pamant de rusine. Mi-am pus coatele pe genunchi si capul in palme. Nu stiam ce sa-i mai zic.
-Iarta-ma..., am reusit sa ii spun.
Aveam vocea stinsa, abia mai puteam sa vorbesc, ma intrebam ce avaem sa fac de atunci in colo.

Tinuse faza. Vroiams a continui.
-Sa te iert? Mai ai pretentia sa te iert? Nu meriti iertare!
Eram cat se putea de serios si paream foarte nervos. Ma intream ce as mai putea face in contninuare.
M-am uitat la el. Si-a pus coatele pe genunchi si capul in palme. Parea speriat.
-Nu te crdeam in satre de asa ceva, am zis pe un ton plin de ura.

Pff, acum se certau, nu stiu de ce. M-am intins pe burta pe banca ascultand in continuare. Nu-mi dadeam seama daca eram mai departe sau mai aproape decat la inceput. Imi venea sa-i plesnesc. Nu stiu de ce, probabil pentru ca mi se parea distractiv.

De ce reactionase asa? Nu facusem decat sa ii ating putin mana, nimic mai mult. Ce naiba avea? M-am ridicat de ep bancheta.
-Ce ai? Nu am facut mare lucru! Cum adica nu merit iertare? Nu vreaus a stiu ce mi-ai fi facut daca...
Nu am mai continuat, mi-am amitnit ca Jenny era acolo.
-...Probabil m-ai fi omorat! Imi cer scuze, bine? Nu mi-am dat seama ce fac, iarta-ma.

M-am uitat la el. L-am studiat bine. Parea foarte speriat si imi cerrea intr-una iertare. Nu ma deranjase gestul lui. Ma jucam putin.
-Calmeaza-te, i-am zis. Nu aif acut nimic rau.
Mi-am pus manap eumarul lui [entru a-l linisti.
-Nu ai de ce sa-ti ceri scuze.

M-am linistit. Deci Yeon Woo doar jucase teatru si nimic mai mult.
-De ce ai reactionat asa? l-am intrebat calm. Stii cum m-am simtit?
Bineinteles ca stia, asta era si intentia lui. Imi pusese mana pe umar. Stiam ca nu era interesat de mine, asa ca i-am dat-o la o parte si m-am asezat pe bancheta fara sa il privesc. Nu-mi placea sa mi se faca chestii de-astea. In plus, stiam ca nu er ainteresat si asta ma supara si mai tare. Am oftat lung.

-Ciudati mai sunt si baietii, am mormait eu aproape adormita. Chiar nu intelegeam. Cand se cearta, cand se saruta, cand se impaca, cand se imbratiseaza. La naiba, chiar ma plictiseam si vroiam sa ies. Era prea cald, dar mie imi era prea lene.

M-am asezat langa el. Intelesesem ce se petrecea cu el. M-am gandit sa-i spun cat mai discret posibil.
-De ce crezi asta?
Sperams a inteleaga la ce ma refeream. Nu vroiams a intreb mai mult. Desi nu-mi aratam sentimentele si ceea ce simteam, asta nu insemna ca nu puteam sa tin al cineva sau sa ma simt atras de cineva. Oricine simte asta.

-Ce sa cred? Ca nu te intereseaza?
Am chicotit.
-Cum sa te intereseze? Ar fi o coincidenta prea mare si... nu mi te inchipuiesc asa. Nu te intereseaza... pentru ca ai o parere proasta despre mine, pentru ca e o coincidenta prea mare, pentru ca nu am eu atata noroc, pentru ca nu sunt genul tau...
Am fotat din nou lung, fara sa il privesc. Ma simteam asa de prost...

-Ehm, bine. Fie cum zici tu.
1. Nu aveam o parere proasta despre el. 2. era foarte dragut si ma atragea, aiurea, 3. eu greu sa-ti imaginezi unul ca si mine in situatia asta. Daca nu credea, sa nu creada. Nu amveam de gand saq insist. Ma gandeam sa-l las pe el sa-si dea seama singur ca am spus un adevar.

Era clar ca nu ii pasa. Vroiam sa plece, sa ma lase, de ce se purta asa? Ma durea ca nu ii pasa de mine. Mi-am pus din nou capul in palme. Imi venea sa plang, pur si simplu. De fapt, chiar am simtit cum mi se umezesc ochii, m-am incruntat si am strans din pleoape. Am simtit cum mi s-au udat palmele, asa ca mi le-am luat de pe ochi si mi-am sters la crimile. Nu vroiam sa ma vada asa.
-Lasa-ma, i-am spus.

M-am apropiat de el si l-am privit. M-am aplecat pana cand am fost la acelasi nivel. Plangea. Imi venea sa fac misto de el, dar nu-mi permiteam. Aflasem o chestie si nu puteam face asta. Desi eram obisnuit sa ranesc oamenii si sa nu-mi pese, parca ma retinea sa fac asta si cu el. Mi-am apropiat fata de a lui. I-am ridicat usot barbia pentru a se uita in ochii mei.
-Spune-mi ce vezi in ei, i-am zis in soapta.

M-a surprins faptul ca Yeon Woo imi ridicase barbia. Poate chiar ii pasa. Era foarte aproape de mine. Imi ceruse sa ii spun ce vedeam in ochii lui. Ce vedeam? Mereu fusese nepasator, obisnuit sa ii raneasca pe altii, dar acum... acum era altfel. Parca se schimbase.
-Vad... un alt om, i-am spus si mi-am lipit buzele de ale lui.

I-am raspuns la sarut, dar l-am impins dupa scurt timp.
Oi fi fost eu mai sentimental, dar nu eram 100%. Am zambit, apoi m-am ridicat si m-am asezat langa el. Trebuia sa-mi pastrez atitudinea pe care o aevam inainte.
-Nu mia plange, i-am zis serios.

Ma inselasem. Nu numai ca ii pasa de mine, dar ma si placea! Ciudat... Nu mi-l imaginam asa, dar nu ma plangeam sau ceva. Mi-am sters la crimile, mi-am indreptat spatele si m-am uitat la el zambind. Simteam nevoia sa-l sarut. Mi-am muscat buza inferioara, stiam ca nu vroia.
-Lasa-ma sa te sarut, i-am soptit, dupa care mi-am lipit din nou buzele de ale lui si am inceput sa i le sarut.

Nu-mi placea sa fiu romantic si tandru, dar l-am lasat sa ma sarute. I-am raspuns la sarut, dar in cap ii sspuneaam intr-una "fi ce ai fost inainte! nu te lasa prada sentimentelor!". Nu vroiamsa decvin bun. Vroiam sa raman la fel. Dupa un timp l-am oprit pe Shiba si m-am uitat serios.
-Nu vreau sa ma saruti non-stop. Nu-mi place.
Ma gandeam ca aeva sainterpreteze altfel ceea ce i-am spus si ma gandeam la explicatie.

-Scuze... Nu o sa te sarut non-stop. Am simtit nevoia acum...
Ah, imi batea inima si simteam fiori, il doream! Imi era asa de greu sa ma abtin!... Vroiam sa il sarut si sa il ating, sa il mangai... Mi-am intors privirea in alta parte si mi-am muscat cu putere buzele, astfel incat mi-a dat sangele. Nu asta fusese intentia mea. Trebuia sa ma calmez, nu m-am oprit, continuam sa imi musc buza.

-E in regula, i-am zis.
M-am sprijinit de spatarul banchetei si am inchis ochii. Ma simteam la fel ca si inaine. Asa si trebuia. In schimb, Shiba era foarte agitat, dar si fericit. Avea si de ce. Eu niciodata nu am fost fericit intr-o relatie, de fapt, nu am aratat asta niciodata. Mereu am fost serios. Asa vroiam sa fiu si acum.

Mi-am lasat sangele pe buzasi m-am uitat la el, apropiindu-ma si mai mult de el. Nu ma puteam abtine. Il doream!
-Yeon Woo..., am iceput.
Felul in care statea, cu ochii inchisi, parca ma astepta pe mine sa il mangai.
-... Te vreau, am continuat. Pot sa...? am inceput intrebarea, dar n-am mai continuat-o. Probabil isidaduse seama ce vroiam sa spun pentru ca am inceput sa imi plimb degetul aratator pe pieptul lui. Stiam ca nu avea sa accepte, ca ma va impinge, dar...

Am deschis ochii si m-am uita la el. I-am dat mana la o parte.
-Shiba, suntem intr-o sauna. Chiar asa de greu iti este sa te abtii?
M-am uitat la el. Am observa ca avea sange pe buze. M-am apropiat de el si i-am lins buzele pana nu a mai avut nimic pe ele.
-Sa nu ti-o iei in cap.

Am simtit fiori cand Yeon Woo mi-a lins buzele, dar nu am facut nimic. Totusi, asta mi-a aratat ca era interesat de mine, dar vroiam sa ma asigur ca ramaneam impreuna.
-Deci, Yeon Woo... Suntem impreuna?

Trebuia sa ma asigur. Daca facea ceva, trebuia sa stiu sigur ca eram impreuna si ca aveam de ce sa il cert. Desi, nu il vedeam pe Yeon Woo inseland pe cineva.

M-am uita la el fara sa schitez vreun gest. Pentur mine tot una era pentru ca aveam sa ma comport la fel.
-Daca asa vrei, asa ramane.
Stiu ca eram un ciudat, dar nu vroiam sa ma schimb. Imi placea cum eram si nu vedeam rostul vreunei schimbari.

M-am incruntat, am vrut sa ii spun ceva, dar nu stiam ce. Vroiam sa ii reprosez ca nu-i pasa, dar am renuntat. Totusi, nu puteam lasa treaba neterminata.
-Nu. Nu daca asa vreau, asa ramane. N-o sa-ti fie usor sa fii intr-o relatie cu mine. Nu e greu pentru altii, dar pentru tine o sa fie. Nu vreau sa stam mereu separati, o sa am nevoie de afectiune. O sa vreau sa ne sarutam, sa ne tinem de mana, sa ne atingem, o sa vreau sa fim singuri. Nu mereu, nu non-stop, dar... o sa vreau. Spre deosebire de tine, eu am nevoie de asa ceva.

M-am uitat la el. Era logic sa vrea asta. Am decis sa ma sacrific pentru el si sa-i ofer afectiune. Nu-mi era greu sa fac asta, doar ca m-am dezobisnuit.
-Bine, fac asta pentru tine, am zis zambind.
Nu aveam nimic de pierdut, dar parca ma si retinea ceva. Stiam ca imi va lua ceva timp pana sa ma comport ca un iubit.